Traim vremuri extrem de dificile. Daca cineva ar dori sa compuna un act de acuzare impotriva vietii noastre bisericesti, ar fi imposibila obtinerea unui verdict de nevinovatie. Da, toti suntem vinovati. Istoria cunoaste vremuri cand viata bisericeasca a fost la fel de dezorganizata ca si a noastra. Au existat lupte, schisme, acuzatii reciproce, calomnii, presiuni; dar este o diferenta intre ce a fost si ce este acum: la temelia acelor tulburari despre care ne vorbeste istoria erau intotdeauna lupte dogmatice, in vreme ce acum sunt patimi omenesti, care ies la iveala fara sa se deghizeze macar in dispute doctrinare. Viata noastra bisericeasca este intr-un impas, intrucat principii introduse demult sunt nesocotite, iar aceasta provoaca in viata bisericeasca numai probleme. Biserica este privita ca si o organizatie supusa legilor omenesti, care serveste scopuri omenesti. Vointa omeneasca domina ca o stapana. Iar aceasta vointa care ii este straina Bisericii se straduieste sa transforme dumnezeiasca Biserica intr-un mijloc util pentru a atinge propriile scopuri. Poate niciodata credinciosii insisi nu au luat atat de mult in desert "Mireasa lui Hristos".