Fragment din cartea "Casa destinului" de Jessie Burton:

"Thea nu observa cand ajunge a doua scrisoare de santaj. O gaseste din intamplare, cand deschide usa pentru Lucas, care odata cu sosirea lunii martie a inceput sa caute ocazii de a se rasfata in bataia razelor de soare. Au trecut cateva zile de la ultima ei vizita la Walter si de cand i-a aratat portretul ce a dezorientat-o. Inca e sub impresia revelatiilor despre posibila intoarcere a miniaturistei. Tatal ei si matusa Nella au schimbat de atunci cateva cuvinte cu raceala, dar un armistitiu nu a fost incheiat inca, si atmosfera emana in continuare nefericire. Insa toate aceste dileme zboara din mintea Theei cand se uita la prag si vede alta nota mica si patrata, ca prima, cu numele ei pe ea.
Pentru o clipa, Thea aproape isi doreste sa fie din partea lui Jacob, caci atunci macar ar fi in stare sa se descurce. O scrisorica venita din Leiden ar fi usor de ignorat. Dar stie de indata, vazand scrisul, ca e aceeasi mana ca inainte. Simte o ameteala si e cuprinsa de presentimente, dar reuseste sa ridice capul ca sa se uite intr-o parte si-n alta a canalului pentru a vedea cine se furiseaza in graba. Cetatenii Amsterdamului pe care ii vede par niste candidati improbabili: o vanzatoare de hering si baiatul ei care cara un cos, o servitoare ducand in spate patru maturi abia cumparate de la piata, un preot, un cuplu cu un copil mic. Nici unul dintre ei nu lasa impresia c-ar dori sa-i faca viata un infern.
Thea se uita tinta la nota din nou, dar se fereste sa o ridice, ingretosata la gandul continutului. Dar nimeni din familie nu trebuie sa o vada, asa ca se sileste sa iasa din intepenire si sa o strecoare in buzunar. Il scoate pe Lucas afara, in lumea lui optimista de soare rece, si se lasa invaluita de atmosfera sumbra a casei, inchizand usa de la intrare cat mai incet cu putinta. Cu inima batandu-i tare in piept, urca scarile catre camera ei si deschide scrisoarea de indata ce incuie usa.
Sa nu crezi ca dragostea pe care o simti cand il vezi e mai presus de pagubele pe care pot sa ti le aduc. Indrazneala aceasta a ta nu-ti e de folos, dar inca o suta de guldeni imi vor cumpara tacerea sau ii voi spune Clarei Sarragon, si tot orasul va afla. Inainte de duminica in Biserica Veche, in acelasi loc: al treilea misericord din stanga altarului. Nici o rochie aurie nu poate ascunde ce ai facut.
Thea se simte ca intr-un vis rau. Nu s-a terminat inca. Cum de-a crezut ca s-ar fi terminat? Pomenirea rochiei aurii ii da fiori reci, ca si aluzia la Clara Sarragon. Tonul este exagerat, bineinteles. Ar fi ridicol in alta imprejurare, dar autorul misivei spune adevarul. Sa afle Clara Sarragon de iubirea ei pentru Walter, ar duce la distrugerea Theei si a familiei ei fara putinta de intoarcere, oricat de mult ar crede ea in logodna lor. Nu sunt casatoriti cum se cuvine inca, si chiar daca ar fi, nu e o casatorie aprobata de tatal si matusa ei. Si-ar vari familia intr-un nou scandal. Thea se gandeste cum ar fi daca tatal ei ar stii. Si-o imagineaza pe Cornelia si dezamagirea ei. Furia si tristetea matusii. Cu maini tremurande impatureste hartia si o ascunde in cutia secreta cu miniaturile si prima scrisoare. Vrea sa pastreze aceste misive oribile ca pe o marturie personala care dovedeste ca i s-a intamplat, ca nu e vorba doar de imaginatia ei surescitata Ca nu e doar un vis rau. Matusa ei spune ca Thea nu are cicatrici, dar ce stie matusa Nella? I-a fost teama sa traiasca atata amar de vreme, ca n-ar putea niciodata sa primeasca o astfel de scrisoare. Thea sta culcata pe pat si se gandeste din rasputeri ce poate sa faca pentru a se proteja pe ea si pe Walter de aceasta."