Fragment din cartea "Cazul buchetelor bizare. Seria Enigmele Enolei Holmes Vol.3" de Nancy Springer:

"Iar daca am scos vreun sunet, el n-a auzit, fiindca in acelasi timp doamna Watson a strigat, intinzand ambele maini catre el:
- Domnule Holmes ! Ati... stiti ceva... aveti vreo veste despre John?
Judecand dupa expresia lui crispata si sumbra, nu erau vesti bune. Ca si cum ar fi prins doua turturele agitate, a luat mainile doamnei Watson in manusile lui de piele moale, dar nu a vorbit, facandu-i doar semn din buze sa taca si aruncand o privire cu subinteles in directia mea.
- Vai! Ce aiurita sunt!
Nu era nicidecum ce dorise sa-i transmita fratele meu doamnei Watson; Sherlock ar fi vrut ca ea sa scape de mine, insa biata femeie avea impresia ca fusese nepoliticoasa, uitand sa ma prezinte. Eliberandu-si mainile, Sherlock s-a intors catre mine:
- Domnisoara...
Daca tot tremuri cu adevarat din pricina sentimentelor contradictorii, macar sa profiti de situatie. Scapand-o pe doamna Watson de obligatia de a-si aminti numele meu, am chitait:
- Chiar sunteti domnul Holmes, marele detectiv?
Simuland un entuziasm exuberant de fetita, m-am grabit catre el zambind, ba chiar ranjind cu gura pana la urechi.
- Sunt asa de incantata! am exclamat pe un ton pitigaiat, cu o octava mai sus decat timbrul meu obisnuit.
Desi tremuram, temandu-ma ca fratele meu m-ar putea recunoaste, i-am apucat cu ambele maini palma inmanusata. Vai, cand o sa-i spun matusii ca l-am intalnit pe celebrul Sherlock Holmes!
Efuziunile mele au avut efectul scontat: daca un sobolan din canal s-ar fi catarat pe Sherlock, ar fi fost mai putin dezgustat. Nu suporta sa se uite direct la mine, intorcandu-si privirea si spunand pe un ton glacial:
Domnisoara...