Chiriasa tacuta
Benjamin din Buffalo da acelasi raspuns. Opt sute de dolari sunt adaugati la totalul lui.
- Nu-i cinstit, zice pustoaica. Ai invatat chestiile astea.
Stii ca barbatul care are cheia magaziei - care are cheia dormitorului tau - nu-i doctor. E aici o poveste care iti scapa. Ambitii neimplinite, schimbari de planuri. Inainte sa te gandesti la un mod iscusit de a tatona, Benjamin din Buffalo alege categoria Porecle pentru doua sute de dolari. Alex ofera. indiciul: I se spunea si cel tacut dintre Beatles.
Ceva se starneste in tine. Cunostinte din trecut. Cantece pe care le cantai. CD-uri luate de pe raftul tatalui din biroul lui de acasa. Primele acorduri din It's All Too Much, vaierul distorsionat al unei chi-tare electrice.
Un tata si fiica lui se uita unul la altul nestiutori. Apoi vocea ta:
- Cine a fost George Harrison? Benjamin din Buffalo zice John Lennon si rateaza. Jasper din Park City il alege pe Ringo. Holly din Silver Springs nu raspunde pana se termina timpul. Alex Isi ia un aer intristat. Nu John, nu Ringo, zice el in subtitluri. Raspunsul corect este... Cine a fost George Harrison?
Cecilia iti surade, in chip de Bravo. Tatal asteapta pana ce ochii ei sunt iar la ecran si atunci se uita la tine. Ridici un pic din umeri. Ce-i? Ai zis sa ma port firesc. El se rasuceste iar spre televizor, unde Benjamin a ales iar categoria Porecle, de data asta, pentru o suta de dolari. Acest britanic emblematic, nascut in Brixton, Londra, era cunoscut, printre altele, ca Thin White Duke. Numele lui adevarat este acesta.(...)
Nu l-am auzit deschizand usa. Nu l-am auzit coborand scara. Dar e aici, chiar aici, la cativa centimetri de mine, cu ochii lui frumosi atat de patrunzatori, ca as vrea sa-i spun sa se uite in alta parte, sa ma lase in pace. Dar nu pot, pentru ca eu sunt intrusa. N-am tinut cont de rugamintea lui. M-am dus unde n-ar fi trebuit sa ma duc si mi-am pierdut toata puterea de a negocia.
- Cum ai ajuns aici? intreaba.
E calm. Are pe fata o umbra de zambet. E curios, imi spun, doar curios sa stie ce naiba fac aici.
- Cautam baia, mint eu. - Si ai crezut ca o s-o gasesti la subsol? O tacere atarna intre noi. Apoi cel mai frumos sunet: rade, si rad si eu de mine, de minciuna mea evidenta, de senzatia minunata de usurare care ma incalzeste din crestet pana-n talpi.
- M-ai prins, zic.
El inclina capul intr-o parte. Ma studiaza ca si cum nu m-ar mai fi vazut niciodata, de parca as fi o statuie dintr-un muzeu si vrea sa-si intipareasca in minte toate adanciturile si fisurile mele. De parca ar vrea sa afle, si sa nu uite niciodata, care parti din mine lumineaza si care sunt umbra pura. Ma foiesc sub privirea lui.
- Imi pare rau, zici.
Din nou serioasa.
El deschide gura, poate ca sa ma asigure ca e in ordine, ca nu vrea ca toti cei de la petrecere sa vina inauntru, dar nu-i nici o problema daca nu-i decat o persoana, nici o problema daca nu-s decat eu, insa...
Teancul de cutii? E un reflex. Un instinct ramas din copilarie, cand copilul care statea langa mine la scoala. isi ascundea foaia cu testul si asta ma facea sa vreau si mai mult sa ma uit.
Trupul meu se misca inainte sa-i spun s-o faca. O schimbare imperceptibila - spatele se rasuceste un pic de tot, cusca pieptului se roteste, gatul se intinde spre cutiile din spatele nostru. O mana imi prinde bratul. El ma. tine. Nu asa cum a facut odata, cu delicatetea afectiunii, cu caracterul imperios al pasiunii. Asta este control. Trasez cu ochii o linie invizibila de la mana cu vene groase si incheieturile degetelor albite de pe maneca mea, pana la fata lui. Fata frumoasa pe care am cuprins-o in causul palmelor in noaptea aceea, la restaurant. Buzele pe care le-am gustat, nasul pe care l-am sarutat in fuga, sfios, cand s-a terminat. E ceva ce nu recunosc. O duritate, un gol. Un hau care se deschide sub picioarele noastre. Brusca intelegere a faptului ca nu-l cunosc. Nu cu adevarat. Ca n-am stat niciodata la taifas toata noaptea. Ca nu mi-a vorbit niciodata despre copilaria lui, despre parinti, despre sperantele si visurile lui si ce s-a ales din ele. E un barbat care ascunde lucruri in pivnita. E o gama de posibilitati infinita, de la cea mai nevinovata. pana la cea mai stanjenitoare. E in ordine, as vrea sa-i spun. Cu totii avem secrete. Adevarul e ca mi-am urat parintii - nu, stai, nici asta nu-i adevarat."
PRP: 69.99 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
55.99Lei
55.99Lei
69.99 LeiIn stoc
Descrierea produsului
Benjamin din Buffalo da acelasi raspuns. Opt sute de dolari sunt adaugati la totalul lui.
- Nu-i cinstit, zice pustoaica. Ai invatat chestiile astea.
Stii ca barbatul care are cheia magaziei - care are cheia dormitorului tau - nu-i doctor. E aici o poveste care iti scapa. Ambitii neimplinite, schimbari de planuri. Inainte sa te gandesti la un mod iscusit de a tatona, Benjamin din Buffalo alege categoria Porecle pentru doua sute de dolari. Alex ofera. indiciul: I se spunea si cel tacut dintre Beatles.
Ceva se starneste in tine. Cunostinte din trecut. Cantece pe care le cantai. CD-uri luate de pe raftul tatalui din biroul lui de acasa. Primele acorduri din It's All Too Much, vaierul distorsionat al unei chi-tare electrice.
Un tata si fiica lui se uita unul la altul nestiutori. Apoi vocea ta:
- Cine a fost George Harrison? Benjamin din Buffalo zice John Lennon si rateaza. Jasper din Park City il alege pe Ringo. Holly din Silver Springs nu raspunde pana se termina timpul. Alex Isi ia un aer intristat. Nu John, nu Ringo, zice el in subtitluri. Raspunsul corect este... Cine a fost George Harrison?
Cecilia iti surade, in chip de Bravo. Tatal asteapta pana ce ochii ei sunt iar la ecran si atunci se uita la tine. Ridici un pic din umeri. Ce-i? Ai zis sa ma port firesc. El se rasuceste iar spre televizor, unde Benjamin a ales iar categoria Porecle, de data asta, pentru o suta de dolari. Acest britanic emblematic, nascut in Brixton, Londra, era cunoscut, printre altele, ca Thin White Duke. Numele lui adevarat este acesta.(...)
Nu l-am auzit deschizand usa. Nu l-am auzit coborand scara. Dar e aici, chiar aici, la cativa centimetri de mine, cu ochii lui frumosi atat de patrunzatori, ca as vrea sa-i spun sa se uite in alta parte, sa ma lase in pace. Dar nu pot, pentru ca eu sunt intrusa. N-am tinut cont de rugamintea lui. M-am dus unde n-ar fi trebuit sa ma duc si mi-am pierdut toata puterea de a negocia.
- Cum ai ajuns aici? intreaba.
E calm. Are pe fata o umbra de zambet. E curios, imi spun, doar curios sa stie ce naiba fac aici.
- Cautam baia, mint eu. - Si ai crezut ca o s-o gasesti la subsol? O tacere atarna intre noi. Apoi cel mai frumos sunet: rade, si rad si eu de mine, de minciuna mea evidenta, de senzatia minunata de usurare care ma incalzeste din crestet pana-n talpi.
- M-ai prins, zic.
El inclina capul intr-o parte. Ma studiaza ca si cum nu m-ar mai fi vazut niciodata, de parca as fi o statuie dintr-un muzeu si vrea sa-si intipareasca in minte toate adanciturile si fisurile mele. De parca ar vrea sa afle, si sa nu uite niciodata, care parti din mine lumineaza si care sunt umbra pura. Ma foiesc sub privirea lui.
- Imi pare rau, zici.
Din nou serioasa.
El deschide gura, poate ca sa ma asigure ca e in ordine, ca nu vrea ca toti cei de la petrecere sa vina inauntru, dar nu-i nici o problema daca nu-i decat o persoana, nici o problema daca nu-s decat eu, insa...
Teancul de cutii? E un reflex. Un instinct ramas din copilarie, cand copilul care statea langa mine la scoala. isi ascundea foaia cu testul si asta ma facea sa vreau si mai mult sa ma uit.
Trupul meu se misca inainte sa-i spun s-o faca. O schimbare imperceptibila - spatele se rasuceste un pic de tot, cusca pieptului se roteste, gatul se intinde spre cutiile din spatele nostru. O mana imi prinde bratul. El ma. tine. Nu asa cum a facut odata, cu delicatetea afectiunii, cu caracterul imperios al pasiunii. Asta este control. Trasez cu ochii o linie invizibila de la mana cu vene groase si incheieturile degetelor albite de pe maneca mea, pana la fata lui. Fata frumoasa pe care am cuprins-o in causul palmelor in noaptea aceea, la restaurant. Buzele pe care le-am gustat, nasul pe care l-am sarutat in fuga, sfios, cand s-a terminat. E ceva ce nu recunosc. O duritate, un gol. Un hau care se deschide sub picioarele noastre. Brusca intelegere a faptului ca nu-l cunosc. Nu cu adevarat. Ca n-am stat niciodata la taifas toata noaptea. Ca nu mi-a vorbit niciodata despre copilaria lui, despre parinti, despre sperantele si visurile lui si ce s-a ales din ele. E un barbat care ascunde lucruri in pivnita. E o gama de posibilitati infinita, de la cea mai nevinovata. pana la cea mai stanjenitoare. E in ordine, as vrea sa-i spun. Cu totii avem secrete. Adevarul e ca mi-am urat parintii - nu, stai, nici asta nu-i adevarat."
Detaliile produsului