Fiinta umana si, implicit, lumea au evoluat odata cu evolutia formelor comunicarii si a limbajului, cu dezvoltarea limbii, vorbirii si, mai ales, a scrierii. Consemnarea faptelor, ideilor, trairilor echivaleaza cu accederea la nemurire, prin urmare, omul a cautat intotdeauna o modalitate de a-si lasa amprenta si de a crea punti, ceea ce incercam sa facem cu totii, intr-un fel sau altul.

 

Individul isi coaguleaza identitatea si isi desavarseste personalitatea si caracterul in raport cu alteritatea, cu celalalt, interlocutorul sau, cel care il determina sa se deschida inspre exterior si sa comunice. Astfel, comunicarea ajunge sa fie perceputa drept centrul cunoasterii, al culturii si comportamentului social. Comunicand ne integram in societate si ne afirmam existenta, devenim cu adevarat oameni si ajutam la dezvoltarea lumii prin deschiderea de noi perspective si ancorarea in limbaj.

 

Miza comunicarii si a transmiterii de informatie era, si este in continuare, si aceea de a surprinde adevarul prin toate mijloacele posibile, si de a reda faptele in asa fel incat acestea sa devina repere din generatie in generatie si sa construiasca realitatea. Preluam si noi dezideratul de mai sus ca idee tutelara a lucrarii noastre.