Bogdan Ghiu este ultimul poet care traieste exclusiv in text, intr-o veritabila „revolte contre la poesie“ (Artaud). Cu alte cuvinte, este singurul poet care si-a permis luxul de a nu fi biografic, de la debut si pana astazi. De a nu vorbi despre el, de a nu fi narcisic, de a se afla inca „en rebellion contre le moi et le soi“. De a fi politic in poezie fara a fi imediat personal, de a inventa si de a fi nou fara a construi un eu. Constient insa de lectia formalismului, de faptul ca orice noutate „isi pierde forta de procedeu care complica“, el poate vedea o singura solutie: epuizarea procedeului. La fel ca ultimul Bacovia, care se balbaie pentru a-si anula incoerenta, la fel ca „artistul chinez Ai Weiwei exhibitionist narcisic“ care „traieste sub autosupraveghere“ pentru a face supravegherea politica irelevanta, procedeul lui Ghiu se autodenunta in poem pentru a-si anula obsolescenta. Nu cunosc o atitudine literara mai politica decat asta. - Stefan Baghiu

 

Un poem flux fara opriri, o iesire din tacere si o intrare in alt fel de tacere, un tip de actiune diferita fata de traducere si teorie, un flux al gandirii, al vulnerabilitatii si al vorbirii care include tot ceea ce traducerea si teoria au lucrat intre timp pentru poetul Bogdan Ghiu. O noua carte de poezie dupa treisprezece ani de la publicarea celei de dinainte. In mod paradoxal si contrar asteptarii ca totul sa fie traducere in poezia lui Bogdan Ghiu, Cu Orice e posibil e dovada ca totul a fost actiune poetica internalizata constant si consecvent de-a lungul anilor de aparenta tacere si ca poetul se recupereaza perfect ridicandu-se dintre textele Celorlalti. - Svetlana Carstean