Dupa invatatura Sfintei Scripturi, moartea omului nu este altceva decat eliberarea sufletului din Iegaturile trupului (Filipeni I, 23); adica: iesirea (Luca 9,31; Petru 1,15; Evrei 13,17); sau despartirea ( II Timotei 4,6) sufletului de aceasta locuinta vremelnica, trupul, si transportarea intr-o alta lume, vesnica, nefacuta de maini omenesti (II Corinteni 5,1), pastrand insa, in intregime natura sa duhovniceasca. 

 

Moartea sufletului inseamna propriu zis despartirea lui de Dumnezeu. Iar boldul mortii este pacatul, (I Corinteni 15,56) pe care primindu-l Adam a fost izgonit si de la pomul vietii si din Rai si de la Dumnezeu. Acestei morti i-a urmat in chip necesar si moartea trupului. Caci Viata este propriu zis Cel ce a zis: «Eu sunt Viata» (loan 14,6). Acesta coborandu-se in moarte, l-a adus pe cel omorat, pe Adam, iarasi la Viata.
(Sf. Maxim Marturisitorul - Filocalia, vol. 2 )