Artista din mine nu are nevoie de oglinda, dar femeia, da. La sfirsitul deceniului patru al secolului 20, o frumoasa, cocheta si rasfatata actrita facea furori in societatea romaneasca: Leny Caler. Pentru Camil Petrescu, a fost intruchiparea perfectiunii feminine, actrita regasindu-se in Ela din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, in Emilia sau chiar Doamna T din Patul lui Procust. Pentru ea, Mihail Sebastian, indragostit nebuneste, a scris Jocul de-a vacanta. Tudor Musatescu i-a dedicat toata opera dramatica de dupa ce s-au cunoscut. Elly Roman a compus cantece de muzica usoara pentru vocea ei, pe care Leny le-a inregistrat la casa londoneza de discuri His Master's Voice. Tudor Arghezi, de obicei critic aspru al actorilor, i-a remarcat interpretarea si i-a dedicat un poem in proza intr-un numar al revistei Bilete de papagal. Autoexilata la Berlin spre sfarsitul vietii, actrita si-a scris memoriile, lin care trateaza cu delicatete afacerile sen-timentale, descriind doar o iubire: cea pentru sotul ei.