Prix Femina Etranger 2019. ''Cea mai buna carte a anului 2018!'' El Pais / El Mundo / El Heraldo / El Cultural ''Cartea lui Manuel Vilas e pur si simplu splendida! Salbatica, dar si delicata, raneste si alina in acelasi timp.'' - Isaac Rosa ''Inima mea seamana cu un copac negru plin de pasari galbene care tipa si imi pigulesc din carne, ca intr-un supliciu.'' Acesta este autoportretul crud si lipsit de tabuuri al unui scriitor care se confrunta cu disparitia ambilor parinti. Asaltat de fantome din trecut, el regaseste speranta in amintirea scaldata-n lumina a iubirii lor si-n frumusetea unei lumi disparute. Profund sincera si minunat scrisa, intr-un limbaj deopotriva poetic si crud, cartea lui Manuel Vilas se citeste ca si cum ar fi catharsisul unui doliu imposibil, cel al mortii parintilor nostri, dar si al sfarsitului unei epoci, o experienta universala. ''O carte magnifica, sfasietoare si plina de curaj.'' - Javier Cercas ''Puternica, sincera, pe alocuri foarte curajoasa, e o carte despre pierderea parintilor, despre durerea cauzata de cuvinte niciodata spuse si despre nevoia de a iubi si de a fi iubit. Excelent scrisa. N-am fost deloc surprins de succesul ei.'' - Fernando Aramburu ''Cea mai buna carte pe care am citit-o anul acesta.'' - Annie Ernaux