Mara ramane vaduva si viata ei capata un singur scop: asigurarea unei existente indestulate copiilor ei, Persida si Trica. Fire activa si intreprinzatoare, Mara agoniseste, acumuleaza, indoieste sau intreieste, nu cheltuie, nu ofera, nu cade prada niciunui fel de miraj capitalist, in timp ce copiii ei se confrunta cu conflicte puternice: Persida se indragosteste de Natl, fiul unui macelar neamt, si se casatoreste cu el in ciudaprejudecatilor societatii timpului, iar Trica se inroleaza voluntar in armata imperiala austriaca, refuzand sa fie rascumparat de la oaste. Persida duce mai departe activismul mamei sale, conducandu-si destinul cu o mana de fier, asumandu-si constant fiecare consecinta. Intoarsa acasa, cu Natl, de la Viena, si proaspat responsabilizata pentru situatia lor financiara si bunul mers al noii lor surse de venit - carciuma - Persida intelege, la fel ca Mara, importanta capitalului. In momentul in care casnicia se degradeaza, odata cu Natl, Persida indura cu incapatanare si stoicism abuzurile la care acesta o supune, insa nu pentru totdeauna. Slavici ii ofera Marei un final fericit, in care nu doar ca-si vede fata salvata de la o casnicie toxica, dar mai si pastreaza in grija banii agonisiti pentru zestrea ei. Este Mara doar tipul comun al femeii de peste munti, al vaduvei intreprinzatoare si aprige, lacome, avare, cu o conceptie cinica asupra vietii, cum o vedea G. Calinescu sau o businesswoman, extrem de calculata, pentru care tezaurizarea devine manie, cum o vede Nicolae Manolescu? In 1976 romanul a fost ecranizat in filmul Dincolo de pod, regizat de Mircea Veroiu dupa un scenariu propriu, avand-o pe Leopoldina Balanuta in rolul principal.