Cine suntem atunci cand numele nostru nu ne reprezinta si lumea ne cere sa fim altcineva?
In romanul Fetita careia nu-i placea numele sau, scriitoarea Elif Shafak tese cu delicatete si profunzime povestea unei copile care isi cauta locul intr-o lume plina de reguli, etichete si asteptari.
Pe fundalul unei Turcii vibrante si contradictorii, protagonista - o fetita cu o imaginatie bogata si o sensibilitate aparte - refuza sa accepte limitarile impuse de cei din jur. Intrebarea care ii framanta sufletul - de ce trebuie sa se conformeze unui nume, unei identitati prestabilite? - devine motorul unei calatorii interioare care va emotiona cititorii de orice varsta.
Elif Shafak scrie cu o caldura aparte despre teme esentiale precum identitatea, apartenenta, copilaria si libertatea de a fi tu insuti. Cu o voce narativa poetica si o empatie rara, autoarea ne invita sa privim lumea prin ochii unui copil care indrazneste sa spuna nu normelor si sa-si caute propriul adevar.
Recomandata cititorilor de fictiune contemporana, literatura feminista, romane initiatice si carti cu mesaje emotionale si universale, aceasta poveste devine un imn al diversitatii, al acceptarii autenticitatii sinelui si al imaginatiei ca spatiu de libertate.
Descopera Fetita careia nu-i placea numele sau si lasa-te purtat intr-un univers in care intrebarile copilaresti deschid usi catre cele mai adanci adevaruri.
Un roman delicat, curajos si profund personal.
Ilustratii alb-negru de Zafer Okur.
Traducere din limba turca de Sunia Iliaz Acmambet.
Fragment din cartea "Fetita careia nu-i placea numele sau" de Elif Shafak:
"Intr-una din cartile pe care le citise a aflat ca toata lumea de pe pamant ar avea un seaman in spatiu. Ca, orice ar face omul aici, geamanul lui de pe alta planeta face acelasi lucru. De exemplu, cand tu plangi aici, geamanul tau plange acolo; cand tu razi aici, geamanul tau rade acolo.
Subiectul asta ii atrasese atentia. Privise cerul, cateva seri la rand, cu atentie. Bineinteles, stia ca stelele se afla la mare distanta. Cu toate acestea, sperase ca pe undeva pe sus sa vada plimbandu-se o fata pe care o cunostea. O Sakiz Sardunya extraterestra care semana cu ea, dar care avea pielea de un verde ca al soparlelor, urechi mari, ochi care se aprind si se sting ca becurile...
Dar apoi renuntase sa se mai gandeasca la asa ceva. Adevarul e ca nu credea sa mai existe vreo fata ca ea, fie ea si extraterestra. Ea era singura Sakiz Sardunya din intreg universul.
Copilul cu numele cel mai ciudat de pe tot globul.
Si nu ii placea deloc, dar deloc numele ei..."