Gorbaciov. Viata si epoca lui
"- Evident ca ne-am exprimat sprijinul pentru reunificarea Germaniei, ar fi zis, se pare, fostul prim-ministru britanic Edward Heath in 1989, pentru ca stiam ca nu se va intampla niciodata.
Insa acum "chestiunea germana" reaparuse. Avea oare RFG-ul sa ceara cat mai curand unificarea? Aveau oare sa i se alature principalii sai aliati europeni, Franta si Marea Britanie, si Statele Unite? Iar intr-un asemenea caz, cum ar fi reactionat Moscova?
Secretarul de stat american James Baker era ingrijorat ca "Gorbaciov nu va accepta schimbarile din RDG". Dupa ce platise "un pret imens" pentru a-i invinge pe nazisti si deoarece avea "400.000 de soldati de elita in RDG", Moscova daduse clar de inteles pe toata durata Razboiului Rece ca "nu va tolera amenintarea unei Germanii reinviate". Cancelarul Kohl se temea ca mesajul pe care Gorbaciov i-l adresase pe 10 noiembrie era "o amenintare voalata".
Pe 10 noiembrie, Mitterrand a afirmat:
- Gorbaciov nu va accepta niciodata sa se mearga mai departe pentru ca, in caz contrar, va fi inlocuit de un militarist.
Cat despre instigatorii la demonstratii in Berlin, potrivit lui Mitterrand, ei se "jucau cu razboiul mondial, fara sa stie ce fac".
Astfel de temeri nu erau deloc exagerate. La scurt timp dupa caderea Zidului, Gorbaciov i-a spus lui Veaceslav Kocemasov, ambasadorul sau in RDG:
- Poporul nu ne va ierta niciodata daca vom pierde RDG-ul.
Mai tarziu, in decembrie, i-a spus lui Mitterrand ca daca Germania ar fi unificata, "va urma un anunt scurt de numai doua randuri ca un maresal mi-a preluat functia". Dar intre timp, in loc sa-si dezvaluie propriile temeri, Gorbaciov a preferat sa se "afiseze sigur pe sine" si sa arate ca "detinea in continuare controlul total asupra evenimentelor". Gorbaciov "trebuia sa-i faca pe toti sa creada ca nu se intamplase nimic extraordinar", a continuat Graciov. De aceea l-a trimis pe consilierul sau Vadim Zagladin sa calmeze temerile vest-europene privind actiunile militare sovietice in Berlinul de Est. De fapt, "la Kremlin domnea confuzia", nu exista "nicio strategie pentru abordarea unor evenimente care nu erau altceva decat consecintele logice ale propriei politici a lui Gorbaciov". Potrivit spuselor lui Graciov, Sevardnadze si Cerneaev nu erau "nici sensibili, nici indeajuns de competenti" pentru a comunica toate "complexitatile problemei germane", Zagladin n-a avut destula "autoritate (sau tarie de caracter)" ca s-o faca, iar principalul expert in Germania al lui Gorbaciov, Valentin Falin, "nu avea acces zilnic la el".
"Timp de cel putin doua luni dupa caderea Zidului", povesteste Graciov, Gorbaciov n-a reusit sa-si dea seama cat de repede se apropia reunificarea Germaniei. Conducatorii occidentali au contribuit la optimismul lui deplasat, parand mai ferm opusi unificarii timpurii a Germaniei decat s-au dovedit in realitate. Ca de obicei, Margaret Thatcher i s-a adresat direct lui Gorbaciov la Moscova pe 23 septembrie, atat de direct, incat a cerut ca remarcile sa nu-i fie consemnate in scris, desi Cerneaev le-a notat imediat dupa aceea. "Marea Britanie si Europa de Vest nu sunt interesate de unificarea Germaniei. Termenii din comunicatul NATO pot suna diferit, dar nu-i bagati in seama. Noi nu dorim unificarea Germaniei care ar submina stabilitatea intregii situatii intemationale si ar putea duce la amenintari la adresa securitatii noastre.""
Descrierea produsului
"- Evident ca ne-am exprimat sprijinul pentru reunificarea Germaniei, ar fi zis, se pare, fostul prim-ministru britanic Edward Heath in 1989, pentru ca stiam ca nu se va intampla niciodata.
Insa acum "chestiunea germana" reaparuse. Avea oare RFG-ul sa ceara cat mai curand unificarea? Aveau oare sa i se alature principalii sai aliati europeni, Franta si Marea Britanie, si Statele Unite? Iar intr-un asemenea caz, cum ar fi reactionat Moscova?
Secretarul de stat american James Baker era ingrijorat ca "Gorbaciov nu va accepta schimbarile din RDG". Dupa ce platise "un pret imens" pentru a-i invinge pe nazisti si deoarece avea "400.000 de soldati de elita in RDG", Moscova daduse clar de inteles pe toata durata Razboiului Rece ca "nu va tolera amenintarea unei Germanii reinviate". Cancelarul Kohl se temea ca mesajul pe care Gorbaciov i-l adresase pe 10 noiembrie era "o amenintare voalata".
Pe 10 noiembrie, Mitterrand a afirmat:
- Gorbaciov nu va accepta niciodata sa se mearga mai departe pentru ca, in caz contrar, va fi inlocuit de un militarist.
Cat despre instigatorii la demonstratii in Berlin, potrivit lui Mitterrand, ei se "jucau cu razboiul mondial, fara sa stie ce fac".
Astfel de temeri nu erau deloc exagerate. La scurt timp dupa caderea Zidului, Gorbaciov i-a spus lui Veaceslav Kocemasov, ambasadorul sau in RDG:
- Poporul nu ne va ierta niciodata daca vom pierde RDG-ul.
Mai tarziu, in decembrie, i-a spus lui Mitterrand ca daca Germania ar fi unificata, "va urma un anunt scurt de numai doua randuri ca un maresal mi-a preluat functia". Dar intre timp, in loc sa-si dezvaluie propriile temeri, Gorbaciov a preferat sa se "afiseze sigur pe sine" si sa arate ca "detinea in continuare controlul total asupra evenimentelor". Gorbaciov "trebuia sa-i faca pe toti sa creada ca nu se intamplase nimic extraordinar", a continuat Graciov. De aceea l-a trimis pe consilierul sau Vadim Zagladin sa calmeze temerile vest-europene privind actiunile militare sovietice in Berlinul de Est. De fapt, "la Kremlin domnea confuzia", nu exista "nicio strategie pentru abordarea unor evenimente care nu erau altceva decat consecintele logice ale propriei politici a lui Gorbaciov". Potrivit spuselor lui Graciov, Sevardnadze si Cerneaev nu erau "nici sensibili, nici indeajuns de competenti" pentru a comunica toate "complexitatile problemei germane", Zagladin n-a avut destula "autoritate (sau tarie de caracter)" ca s-o faca, iar principalul expert in Germania al lui Gorbaciov, Valentin Falin, "nu avea acces zilnic la el".
"Timp de cel putin doua luni dupa caderea Zidului", povesteste Graciov, Gorbaciov n-a reusit sa-si dea seama cat de repede se apropia reunificarea Germaniei. Conducatorii occidentali au contribuit la optimismul lui deplasat, parand mai ferm opusi unificarii timpurii a Germaniei decat s-au dovedit in realitate. Ca de obicei, Margaret Thatcher i s-a adresat direct lui Gorbaciov la Moscova pe 23 septembrie, atat de direct, incat a cerut ca remarcile sa nu-i fie consemnate in scris, desi Cerneaev le-a notat imediat dupa aceea. "Marea Britanie si Europa de Vest nu sunt interesate de unificarea Germaniei. Termenii din comunicatul NATO pot suna diferit, dar nu-i bagati in seama. Noi nu dorim unificarea Germaniei care ar submina stabilitatea intregii situatii intemationale si ar putea duce la amenintari la adresa securitatii noastre.""
Detaliile produsului