In evolutia unei limbi, se evidentiaza acea etapa, numita perioada clasica, in care se  ajunge la gradul maxim de rafinament. Intr-o masura mai mare sau mai mica, aceasta coincide cu apogeul dezvoltarii culturale si politice - vezi greaca secolului V a.Chr., latina secolului I a.Chr., sau, dincolo de limbile indo-europene, araba secolului VII p.Chr.. Aceasta perioada este ulterior privita ca punct de plecare, baza si referinta in literatura si intocmirea gramaticilor. Pornind de la aceasta simpla observatie, indrumarul de fata vine in intampinarea necesitatilor metodologice ale epocii actuale, profund bazata pe sistematizare, selectivitate, compactare si rezumare informationala. [...]

Nu putem omite sa precizam (fapt ce confera o nuanta atipica si inedita lucrarii) ca, excluzand supervizarea, o dirijare minimala si explicatiile inerente care i-au fost date atunci cand era cazul, atat initiativa si conceptia sistematizarii, cat si munca de structurare, sintetizare si redactare ii apartin unei persoane care pana acum nu a avut niciun alt contact semnificativ cu limba latina, in afara materiei de clasa a IX-a la sectia reala din cadrul unui liceu teoretic. Faptul acesta nu afecteaza cu nimic esenta structurilor morfologice, ba din contra, este in cele din urma o intalnire fericita intre forta de structurare si competenta. - Prof. Cornel Todericiu