Intrarea Fecioarei Maria in Templu, cea mai mistica din ciclul sarbatorilor Bisericii, a facut in mai multe randuri tema unora din cele mai profunde meditatii teologice si duhovnicesti din traditia ortodoxa. Scrise in cheie poetica si omiletica, aceste superbe texte, restituite in traducere romaneasca in paginile acestui volum, sunt totodata dovada palpabila a vitalitatii traditiei mistagogice in Ortodoxie.

 

Un prim grupaj il constituie mistagogia doxologica cuprinsa in remarcabila imnografie bizantina din Minei, dar si cea inedita, publicata recent, un veritabil corpus imnografic creat in Constantinopolul secolului IX pentru celebrarea eclezial-liturgica a praznicului din 21 noiembrie.

 

Patru secole mai tarziu, in Imperiul Bizantin prins intre umanism si islam, monahul athonit Grigorie Palama facea radiografia ei mistica citind in profunzimi o mariologie isihasta si un isihasm mariologic sintetizate intr-un admirabil discurs-tratat mistagogic ramas insa necunoscut.

 

Dupa alte patru veacuri, intr-un Imperiu Otoman in defensiva si o Europa iluminista in valtorile Revolutiei Franceze, un monah athonit de geniu, Nicodim Aghioritul, revenea la praznicul Intrarii Fecioarei Maria in Templu compunand un diptic mistagogic propriu, alcatuit dintr-un discurs si opt canoane imnografice. In plina epoca moderna, cuviosul Nicodim era perfect capabil sa realizeze o sinteza personala a celor doua mistagogii bizantine anterioare.

 

Performanta reeditata in Romania in plina sovietizare a anilor '50 ai secolului XX in mistagogia neoisihasta din "Imnul Acatist la Rugul Aprins al Nascatoarei de Dumnezeu" (1948, 1958) compus de ieroschimonahul isihast si marturisitor Daniil Sandu Tudor. Includerea sa ca piesa finala a unui triptic mistagogic ideal de mariologie isihasta o impunea firesc descendenta pe linie paisiana din mistagogia mariologica palamita, dar si implinirea a 60 de ani de la coborarea sa in 17 noiembrie 1962 la Aiud in pamantul tarii si urcarea sa in cerul slavei mucenicilor.