De-a lungul istoriei, putine carti au reusit sa schimbe cu adevarat modul in care ne vedem pe noi insine, dar si lumea in care traim. Putine au atins o intelepciune capabila sa transcenda timpul. Scrisa in secolul al II-lea d.Hr., in timpul campaniilor militare, aceasta colectie de texte, in esenta, un jurnal personal, ofera o privire profunda in mintea unui lider puternic, dar, mai important, a unui om aflat intr-o incercare constanta de a deveni mai bun si de a se intelege pe sine. Cele douasprezece carti ce formeaza acest volum, scrise in original in greaca veche, sunt mai degraba un exercitiu personal de reflectie si de autocunoastere, fara a fi gandite spre publicare. Totusi, ele au supravietuit si au devenit un text influent in filosofia occidentala, explorand teme precum virtute, destin, efemeritatea vietii, responsabilitate, impacare cu sinele si autocontrol.

 

Meditatii de Marcus Aurelius ramane una dintre cele mai mari opere de reflectie spirituala si etica scrise vreodata. Oferind cititorilor o perspectiva atemporala profunda asupra umanitatii, filosoful stoic Marcus Aurelius impartaseste lectii despre cum sa facem fata provocarilor vietii cu stoicism si cum sa cultivam o viata bazata pe integritate si autenticitate. Este o lectura obligatorie nu doar pentru oameni de stat si filosofi, ci si pentru generatii intregi de cititori care vor fi profund marcati de sinceritatea directa a stilului sau.

 

Intr-o traducere noua din greaca veche, semnata de Mihaela Paraschiv, aceasta editie ofera posibilitatea de a redescoperi pe deplin gandurile unuia dintre cei mai luminati si inteligenti lideri ai lumii. 

 

Cineva e speriat de schimbare? Ce poate exista in afara schimbarii, ce e mai placut sau mai familiar naturii universului? Tu personal poti sa te speli, daca lemnele nu s‑ar transforma, poti sa te hranesti, daca alimentele nu ar suferi prefaceri? Altceva din cele trebuincioase pot fi duse la indeplinire in afara schimbarii? Nu vezi, dara, ca si faptul de a te schimba tu insuti e la fel si e la fel de necesar naturii universului?

Traducere din greaca veche de Mihaela Paraschiv.

 

9.33. Toate cate vezi vor fi cu repeziciune date pieirii, iar cei care vad acestea vor pieri si ei cu repeziciune si cel care moare la batranete va fi plasat in acelasi loc cu cel care moare prematur. 

9.34. Care sunt principiile conducatoare ale acestor oameni, pentru ce fel de lucruri au facut eforturi si ce lucruri indragesc si pretuiesc ei? Considera ca vezi goale bietele lor suflete! Atunci cand li se pare ca te ranesc vorbindu-te de rau sau ca te ajuta ridicandu-ti osanale, cat le e de mare trufia! 

9.35. Pierderea nu e nimic altceva decat o schimbare. De acest lucru se bucura natura universului, conform careia toate se petrec bine si s-au petrecut la fel din veac, si celelalte asemenea lor se vor petrece la nesfarsit. Asadar, de ce spui ca toate s-au petrecut rau si ca toate se vor intampla mereu rau si ca nu s-a descoperit vreodata intre atatea divinitati nici o putere care sa le indrepte, ci ca lumea a fost condamnata sa aiba parte de necontenite rele? 

9.36. Putreziciunea materiei care sta la baza fiecarui lucru e apa, pulbere, oscioare, duhoare; sau iarasi, rocile de marmura sunt excrescente ale pamantului, iar aurul, argintul sunt zacaminte ale lui; vesmintele sunt firisoare de par, purpura e sange si la fel sunt toate celelalte. Chiar si mica suflare de viata e altceva asemenea, trecand de la unele fiinte la altele.