• Autorul bestsellerului Nu ma poti rani.

Aceasta nu este o carte de dezvoltare personala. Este o trezire la realitate!

 

Nu ma poti rani, marele succes al lui David Goggins, a demonstrat cat de mult din capacitatea fiecaruia ramane nefructificata, dar a fost doar o introducere in puterea mintii. In Misiune fara sfarsit, Goggins te poarta in interiorul propriului Laborator Mental, unde a dezvoltat filosofia, psihologia si strategiile care i-au permis sa invete ca limita pe care o constientiza el nu era decat inceputul si ca munca pentru a atinge maretia este nesfarsita.

 

Povestile si lectiile din aceasta carte sincera, revelatoare si ferma iti ofera un plan pe care il poti folosi pentru a te ridica din locul jos in care te afli intr-o stratosfera cu totul noua, care ti-a parut candva de neatins. Fie ca te simti pe drumul gresit in viata, fie ca vrei sa iti maximizezi potentialul sau sa iti golesti sufletul pentru a razbate asa-zisul plafon de sticla, aceasta este singura carte de care vei avea vreodata nevoie. 

 

Exista diferite niveluri de putere mentala, dar standardul de aur incontestabil este prietenul meu, David Goggins. Combinatia dintre spectacolul supraomenesc al realizarilor lui si gravitatea cuvintelor sale este una dintre cele mai puternice droguri motivationale care exista pe Pamantul verde al lui Dumnezeu. David este un om cu o copilarie umila si zbuciumata, dar care, doar prin forta vointei pure, s-a transformat intr-unul dintre cei mai duri ticalosi care au trait vreodata. Cred ca exista oameni care vin pe Pamant pentru a ne ridica asteptarile si pentru a redefini ceea ce este posibil pentru noi, ceilalti, iar David Goggins este cel mai bun exemplu al acestei idei pe care l-am intalnit. - Joe Rogan 

 

Nu l-am ridicat pe David atunci cand a cazut, dar el m-a ridicat pe mine de fiecare data. David a analizat intentionat si meticulos fiecare uratenie morbida a vietii noastre si a vietii sale cu o onestitate cruda si, de multe ori, dureroasa. Impartasindu-si experientele de viata, ne-a oferit tuturor un plan nu numai despre cum sa ne ridicam, ci si cum sa excelam in fata unor situatii coplesitoare si sa ramanem puternici in acest proces. - Jacqueline Gardner, mama lui David

Traducere din limba engleza de Gabriel Tudor.

- Cat timp va mai dura pana cand sa pot incepe antrenamentul? l-am intrebat.
- Daca genunchiul tau nu este o problema, locul operatiei este. Va dura ceva timp pana se va vindeca. Dar in cateva saptamani probabil ca vei putea sa pedalezi putin pe o bicicleta medicinala. Doar o mica tura, a spus el.
Am trecut prin restul zborului visand cu ochii deschisi. M-am vazut clatinandu-ma pana la o bicicleta medicinala in acele nenorocite de carje. Am privit rotile invartindu-se si baltile de transpiratie adunandu-se sub cadru in timp ce pedalam ore intregi. Pe 15 iulie, la putin peste doua saptamani de la operatie, acea viziune a devenit realitate. Abia imi puteam trece piciorul peste sa si nu canalizam prea multa putere in pedale. De fiecare data cand piciorul atarna liber, pulsa, ca si cum placa insasi venise cu o inima proprie, care batea in ritmul ei. Fiecare lovitura de pedala imi smulgea o injuratura. Era atat de dureros incat nu puteam sa nu ma intreb de ce naiba ma supun la asa ceva. Am rezistat treizeci de minute. Nu pare mult, dar a fost un prim pas monumental. Intrebarea era: puteam sa maresc ritmul?
Aproape nimic in viata nu este constant. Conditiile si circumstantele sunt in permanenta schimbare, ca vanturile si mareea, motiv pentru care mintea mea nu este niciodata fixata pe o anumita gandire. Am virat si am ajustat, cautand in permanenta noul meu procentaj total. Varsta, sanatatea si responsabilitatile pe care le purtam pot fi limitative. Asta nu inseamna ca ar trebui sa cedam in fata acestor limitari sau sa le folosim ca scuze pentru a renunta la noi insine sau la visurile noastre, dar le putem recunoaste, atata timp cat ne angajam sa aflam ce mai putem face avand in vedere limitarile respective - fie ca sunt temporare sau nedeterminate - si sa maximizam acest luru.
In general, cand oamenii sunt supusi unei interventii chirurgicale majore, se relaxeaza in perioada de recuperare pe care medicul o stabileste. Ei isi accepta pauza de sase-opt saptamani de la munca sau concediul medical de sase pana la 12 luni. Inainte de a fi externat de la spitalul din New York, am vrut sa stiu cu exactitate cand ma puteam intoarce in sala de sport si cat de tare puteam forta. Simteam ca aceasta era ultima mea sansa, iar miza era prea mare pentru a ma baza pe un fizioterapeut profesionist. Imi cunosteam corpul mai bine decat oricine si nu voiam sa am parte de o opozitie in viziuna mea de vulpe. Soarta recuperarii mele si a viitorului meu ar fi depins exclusiv de mine, iar asta m-a facut sa gandesc proactiv."