Niveluri de viata
Juriul Man Booker Prize a spus despre Julian Barnes ca "e un magician al inimii, un magician fara rival".
Traducere din limba engleza de Radu Paraschivescu.
"Am fost impreuna treizeci de ani. Eu aveam treizeci si doi cand ne-am cunoscut si saizeci si doi cand a murit. Inima vietii mele; viata inimii mele. Si, desi ura ideea ca o sa imbatraneasca - la douazeci si ceva de ani credea ca nu avea sa treaca de patruzeci -, am fost mereu nerabdator sa ne continuam viata impreuna, sa vad cum totul devine mai lent si mai calm, sa ne sondam memoria ajutandu-ne unul pe celalalt. Ma vedeam purtandu-i de grija; ba chiar as fi putut - chit ca n-am facut-o - sa ma vad, ca Nadar, indepartandu-i parul de pe tamplele afazice si invatand rolul sorei medicale blande (iar faptul ca ea ar fi putut sa deteste o asemenea dependenta e irelevant). In loc de asta, din vara pana-n toamna unui an au aparut nelinistea, ingrijorarea, frica, teroarea. De la diagnosticare la moarte au trecut treizeci si sapte de zile. Am incercat sa nu ma uit niciodata in alta parte, sa privesc mereu lucrurile in fata; iar rezultatul a fost un soi de luciditate nebuna. In majoritatea serilor, cand plecam de la spital ma trezeam uitandu-ma inciudat la oamenii din autobuze care mergeau pur si simplu acasa in ultima parte a zilei. Cum puteau sa stea atat de comod si de nestiutor, oferindu-si profilul indiferent spre studiu, cand lumea era pe punctul sa se schimbe?
Si nu poti niciodata sa te pregatesti pentru aceasta noua realitate in care-ai fost cufundat."
PRP: 49.99 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
39.99Lei
39.99Lei
49.99 LeiIn stoc
Descrierea produsului
Juriul Man Booker Prize a spus despre Julian Barnes ca "e un magician al inimii, un magician fara rival".
Traducere din limba engleza de Radu Paraschivescu.
"Am fost impreuna treizeci de ani. Eu aveam treizeci si doi cand ne-am cunoscut si saizeci si doi cand a murit. Inima vietii mele; viata inimii mele. Si, desi ura ideea ca o sa imbatraneasca - la douazeci si ceva de ani credea ca nu avea sa treaca de patruzeci -, am fost mereu nerabdator sa ne continuam viata impreuna, sa vad cum totul devine mai lent si mai calm, sa ne sondam memoria ajutandu-ne unul pe celalalt. Ma vedeam purtandu-i de grija; ba chiar as fi putut - chit ca n-am facut-o - sa ma vad, ca Nadar, indepartandu-i parul de pe tamplele afazice si invatand rolul sorei medicale blande (iar faptul ca ea ar fi putut sa deteste o asemenea dependenta e irelevant). In loc de asta, din vara pana-n toamna unui an au aparut nelinistea, ingrijorarea, frica, teroarea. De la diagnosticare la moarte au trecut treizeci si sapte de zile. Am incercat sa nu ma uit niciodata in alta parte, sa privesc mereu lucrurile in fata; iar rezultatul a fost un soi de luciditate nebuna. In majoritatea serilor, cand plecam de la spital ma trezeam uitandu-ma inciudat la oamenii din autobuze care mergeau pur si simplu acasa in ultima parte a zilei. Cum puteau sa stea atat de comod si de nestiutor, oferindu-si profilul indiferent spre studiu, cand lumea era pe punctul sa se schimbe?
Si nu poti niciodata sa te pregatesti pentru aceasta noua realitate in care-ai fost cufundat."
Detaliile produsului