Influentele Revolutiei Franceze in plan ideologic, puternic resimtite in epoca lui Dickens, se regasesc in multe dintre operele sale prin indemnurile la emancipare pe care le transmite cu entuziasm catre cititori.

„Sunt parinte iubitor pentru toti copiii fanteziei mele“, afirma autorul „Marilor sperante“, care credea cu tarie in capacitatea omului de a depasi obstacolele vietii si a-si crea o cariera importanta in orice domeniu.

Confirmarea adevarului cuprins de afirmatia sa ajunge la cititori de indata ce acestia descopera doar cateva din experientele de initiere in tainele vietii, prin care trece orfanul Pip.

Aidoma unui parinte, Dickens ii permite lui Pip sa vina in contact cu oameni si situatii rupte din realitate, care fie il pun in pericol, fie il dezamagesc, spulberandu-i visele si inocenta, dar cu ajutorul carora descopera lumea cu toate nuantele ei.

Nascut intr-un mediu ostil oricarei posibilitati de evolutie in plan personal sau social, Pip este lovit de noroc si devine posesorul unei averi care naste mari sperante.

Efectul noii situatii se resimte imediat, atat in modul de raportare al celorlalti la el, cat si in atitudinea lui fata de ceilalti. Inserand multiple episoade autobiografice in romanul sau, Dickens construieste personaje dupa modelul oferit de realitate, pe care le prezinta intr-un mod absolut original.

Astfel, defectele eroilor implicati in actiune sunt mai curand o sursa sigura de umor decat un mod de a trezi aversiunea cititorilor.

Si intr-adevar, dupa ce rade pe saturate, nimeni nu se mai poate infuria in fata perfidiei cu care lingusitorul domn Pumblechook ii strange mana lui Pip, de cel putin zece ori in cinci minute, afirmand ca el a stiut dintotdeauna ca micul Pip este inzestrat cu evidente calitati de gentleman si ca va fi bogat intr-o buna zi.