Se repeta in versurile lui C.W.Schenk, pe langa tema cuvantului (suferinta cuvantului in necuvant), tema identitatii sub forma unei fantasme care sugereaza o nastere obscura. (…) Poemele au o deosebita profunditate! - Eugen Simion

 

In fierberea aceasta nebuna a discursului liric infloresc viziuni memorabile de o rara frumusete pregnanta! - Ovid. S. Crohmalniceanu

 

(…) poezia reprezinta, in economia existentiala a lui C.W. Schenk, o „salvare” prin cuvant, o „mantuire” prin livresc sau prin exercitiul concret al conceperii poeziei. Cuvantul – sta scris in straturile profunde ale acestei prezumtii – „purifica”, ridica fiinta profana deasupra contingentului alienant, a zbaterii terestre. Complementar, cuvantul este conceput ca spatiu de autenticitate, de esentializare, cu rol de asemenea izbavitor, cu singura deosebire ca ecuatia academicianului Eugen Simion poate fi prelungita intr-o directie incitanta: daca trilingvismul „babilonic”, initial al poetului echivaleaza cu o „pierdere de sine” in lumea cuvintelor (caci altfel nu s-ar justifica exigenta „cautarii cuvantului adevarat”), inseamna ca existenta poetului se consuma in perimetrul de relativitate ludica a unei vieti aflate dincoace de revelatie. - Stefan Borbely