Aparent, teoria drepturilor si datoriilor civile s-ar bucura de cea mai mare longevitate in contextul institutiilor Codului civil. In realitate, dreptul formal sub care se ascund schimbarile dreptului viu reflecta permanenta inselatoare a evolutiei dreptului obligatiilor, adaptat marilor curente sociale. Particularitatea de a reglementa situatii extrem de variate si de a se ridica de la fapte concrete la notiuni generale este reflectata in tendinta de uniformizare a acestui palier al dreptului civil in tarile civilizate, reflectata inclusiv in Codul civil roman din 2011. Un numar dedicat dinamicii drepturilor si datoriilor patrimoniale civile, al Revistei Romane de Drept Privat, a fost inspirat de desfasurarea Conferintei Nationale Dinamica drepturilor si obligatiilor civile, o tema din aria de preocupari a domnului profesor Liviu Pop , caruia i-a fost decernat titlul de Doctor "Honoris Causa" al Facultatii de Drept a Universitatii din Craiova, cu aceasta ocazie. Temele dezbatute aduc in lumina probleme de actualitate, controversate, pe multiple planuri si care confirma afirmatia lui H. Capitant potrivit careia "obligatiile alcatuiesc temeiul vietii juridice".

 

Prof. univ. emerit Valeriu Stoica, in articolul intitulat Comparatie intre contractul de cesiune a contractului si contractul de preluare a datoriei, scoate in evidenta aspectele echivoce, confuze sau contradictorii ale doctrinei care prezinta cesiunea contractului si preluarea datoriei. Domnul profesor demonstreaza, cu argumente clare, faptul ca si acolo unde nu ar fi loc de interpretare, pentru ca textele legale sunt, in cea mai mare parte, redactate cu acuratete terminologica si cu rigoare logica, au fost formulate opinii diferite sau neclare. Este oferita si explicatia acestor ezitari si inadvertente doctrinare constand in noutatea reglementarii acestor doua moduri de transmitere a obligatiilor. Codul civil din 1864 nu continea norme specifice privind cesiunea de contract si preluarea de datorie, fiind necesar un exercitiu suplimentar de hermeneutica juridica, in incercarea de a oferi o imagine mai limpede a acestor doua moduri de transmitere a obligatiilor.

 

Ramanand in sfera cesiunii de contract, Lect. univ. dr. Codruta E. Guzei-Mangu si Conf. univ. dr. Florin I. Mangu se alatura opiniilor potrivit carora aceasta constructie juridica gandita in lipsa indeplinirii conditiei de fond a contractului de cesiune, denominata cesiune imperfecta, nu reprezinta, in fapt, o cesiune a contractului, astfel cum legiuitorul, in cuprinsul art. 1.315-1.320 C. civ. a avut ambitia sa legifereze, care sa aiba ca efect inlocuirea cedentului cu cesionarul in toate raporturile nascute din contract. Un contract este incheiat de catre parti pentru a-si produce efectele sale globale, atat in ceea ce le priveste, cat si in privinta tertilor. Aceiasi autori, intr-un alt studiu dedicat garantiilor in dinamica obligatiilor realizata prin cesiunea de creanta, subrogatia personala si novatie, propun o analiza a acestora, antrenate in procesul complex al dinamicii obligatiilor. A fost abordata problema garantiilor accesorii prin raportare la transmiterea obligatiilor prin operatiunile cesiunii de creanta si ale subrogatiei personale si la transformarea obligatiilor, realizata prin novatie. Autorii ajung la concluzia ca dinamica obligatiilor, depasind granita referitoare la principalul rol al acesteia, cel de transmitere sau de transformare a obligatiilor, prezinta o incidenta substantiala in ceea ce priveste executarea obligatiilor, scopul principal urmarit de parti, iar la indeplinirea acestuia, garantiile au o contributie semnificativa.

 

In acelasi areal al institutiei cesiunii, ca mod de transmitere a obligatiilor a fost abordata si cesiunea dreptului litigios si consecintele procesuale ale cesiunii dreptului litigios de catre Conf. univ. dr. Florina Popa. Pornind de la premisa ca transmiterea dreptului de creanta este eficace, autoarea arata ca putem admite ca succesorului cu titlu particular i se va transmite si dreptul material la actiune, cu toate prerogativele pe care acesta le contine. Este adevarat insa ca dinamica drepturilor si obligatiilor in sfera dreptului substantial se dovedeste a fi mai "sprintena" decat cea din dreptul procesual, judecatorul luand act de transmisiunea calitatii procesuale in favoarea succesorului cu titlu particular numai daca si numai dupa ce are convingerea ca transmisiunea drepturilor si obligatiilor corelative a operat "cu adevarat", respectiv ca cesiunea dreptului litigios este o operatiune valida si eficace.

 

Trecand intr-un alt registru controversat si de actualitate, Prof. univ. dr. Ionut-Florin Popa se intreaba daca demnitatea este un drept justitiabil si ajunge argumentat la concluzia ca dreptul la "demnitate" poate fi invocat ca drept (subiectiv) si poate beneficia de o protectie imediata in justitie. Cu toate ca discutia are o amplitudine aparte in dreptul public, autorul o restrange la dreptul privat, adica in relatia juridica dintre subiecti, care sunt prezumati a avea fiecare drepturi fundamentale. Astfel, unul dintre mecanismele civiliste de aplicare orizontala a drepturilor fundamentale derivate din demnitatea umana este portalul oferit de art. 58 C. civ., care permite "importul" unor drepturi constitutionale nenominalizate de Cod ca apartinand listei drepturilor personalitatii.

 

Nu lipseste din tabla de materii nici sfera drepturilor reale, privite din perspectiva transferului/cesiunii contractului unor investitori de catre Prof. univ. dr. Carmen Tamara Ungureanu, in articolul Investitii straine in terenurile agricole din Romania. Ghidul UNIDROIT/IFAD. Dupa prezentarea sumara a Ghidului ALIC, a fost analizata problematica investitiilor straine in terenurile agricole din Romania, incepand cu reglementarile nationale aplicabile si urmate de radiografia formelor si conditiilor in care investitorii straini "abordeaza" terenurile agricole din Romania. Autoarea antameaza protectia investitorilor straini, facand distinctie intre mijloacele legale aflate la dispozitia investitorilor avand nationalitatea/cetatenia unui stat membru UE si a acelora din afara spatiului european. Problema transferului/cesiunii contractului unor alti investitori si aceea a restituirii terenului la finalul contractului de concesiune/inchiriere sunt abordate in ghid si sunt propuse solutii eficiente. Pentru rezolvarea disputelor dintre partile contractante, sunt recomandate mijloacele alternative, precum negocierea, medierea, concilierea sau, in caz de nevoie, arbitrajul ori justitia statala, nepierzandu-se din vedere scopul final al oricarui demers, si anume executarea.

 

In acelasi registru al regimului juridic al terenurilor si publicitatea imobiliara, Prof. univ. dr. Flavius A. Baias si Dr. Flavius Al. Boar trateaza actiunea in prestatie tabulara si "publicizarea" cartii funciare, aratand ca regimul actiunilor in prestatie tabulara ramane in continuare o piesa relevanta in angrenajul circuitului bunurilor imobile, fie si numai ca supapa necesara pentru posibilele dereglari de functionare ale acestuia din urma. Sunt scoase in evidenta cateva situatii care scapa rolului activ al notarului public, in special daca imobilele vizate nu erau de la inceput inscrise in cartea funciara. Vedem cum procedeul actiunilor in prestatie tabulara poate fi valorificat eficient pentru realizarea demersurilor de inscriere in cazul titlurilor de proprietate care, la scara istorica, nu trebuiau neaparat instrumentate in forma inscrisului autentic ori care se incheiau fara interventia notarului public. Insa mecanismul actiunilor in prestatie tabulara nu se suprapune cu valorificarea promisiunilor de vanzare pe cale silita, deoarece fundamentul procedurilor introduse in acest caz pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract difera total de ideea prestatiilor tabulare aduse la bun sfarsit prin interventia instantei de judecata.

 

Referindu-se la cesiunea si publicitatea ipotecii imobiliare in conditiile noului Cod civil si ale Legii nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare, Prof. univ. dr. Marian Nicolae ofera raspunsuri argumentate unor intrebari legitime: cesiunea ipotecii imobiliare este o cesiune propriu-zisa sau doar o cesiune de rang?; aceasta poate opera in favoarea oricarui creditor chirografar sau numai in favoarea unui alt creditor chirografar comun?; cesiunea ipotecii imobiliare poate opera indiferent daca ipoteca a fost constituita de debitorul principal sau de un tert garant (cautiunea reala)?; in caz afirmativ, care sunt conditiile de validitate ale cesiunii ipotecii imobiliare?; ce efecte produce cesiunea ipotecii imobiliare fata de cedent, cesionarul ipotecar si debitorul cedat ipotecar?; care sunt si cum se realizeaza formalitatile de publicitate imobiliara in cazul cesiunii ipotecii imobiliare? Studiul publicat in RRDP nr. 1/2023 se grefeaza pe cesiunea ipotecii imobiliare pe cale accesorie, publicitatea cesiunii de creanta ipotecara si stramutarea ipotecii imobiliare prin efectul cesiunii, prin cesiunea ipotecii imobiliare pe cale separata. Evidentiind faptul ca cesiunea ipotecii imobiliare, pe cale principala, este o noutate absoluta in Codul civil si ca problemele care fac obiectul analizei sunt guvernate, deopotriva, de dispozitiile noului Cod civil si de cele ale unor legi complementare (Legea nr. 7/1996, republicata) sau speciale (Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare), inclusiv de dispozitii normative secundare cuprinse in Regulamentul de avizare, receptie si inscriere in evidentele de cadastru si carte funciara (2023), autorul ajunge la concluzii lamuritoare. Astfel, cesiunea de ipoteca propriu-zisa nu este o simpla cesiune de rang in favoarea altui creditor chirografar al debitorului cedat (constituitorul ipotecar), ci o stramutare a ipotecii in favoarea unui creditor chirografar al debitorului cedat. Este insa posibila cesiunea ipotecii atat in favoarea unui alt creditor chirografar al debitorului cedat, cat si in favoarea creditorului chirografar al altui debitor decat debitorul cedat si indiferent daca debitorul cedat (constituitorul ipotecii) este debitor principal sau tert garant (cautiunea reala)? Cesiunea de ipoteca (ca si schimbarea rangului ipotecii) nu poate agrava situatia debitorului cedat (constituitorul ipotecar). Pentru publicitate, cesiunea de ipoteca trebuie intabulata (sau inscrisa provizoriu) in cartea funciara, in baza contractului incheiat in forma autentica, iar schimbarea rangului trebuie notata in baza contractului de schimb al rangului.

 

In sfera relatiilor de familie, transferul drepturilor si obligatiilor parintesti este analizat de Conf. univ. dr. Oana Ghita, care, in articolul intitulat Delegare si substituire in exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti, se intreaba daca si in ce modalitate capacitatea de a fi parinte poate fi transferata altor persoane. Sunt analizate ipotezele legale de delegare si substituire a exercitiului autoritatii parintesti si procedura prin care se transfera drepturile si indatoririle parintesti catre alte persoane, fizice si juridice, fie in mod voluntar, la initiativa parintilor, fie fortat, prin interventia instantei de tutela, ca urmare a antecedentelor comportamentale ale titularilor de drept, adica parintii, care au pus in pericol cresterea si educarea copilului. Daca delegarea se refera la imputernicirea data de catre instanta de tutela sau chiar de catre titularii-parinti altor persoane, substituirea presupune o inlocuire (a se situa in locul altuia), ceea ce se intampla in cazul familiei recompuse, cand tertul preia o parte din atributiile de zi cu zi ale autoritatii, fara a fi imputernicit de catre persoana pe care o inlocuieste, ci ales de catre celalalt parinte.

 

Referindu-se la interesul in invocarea nulitatii absolute, Av. Lucian Martimof si dl. Rares Petrescu caracterizeaza modul de operare a nulitatii absolute si felul actiunilor judiciare ce izvorasc dintr-un act nul drept o mutatie de la drept subiectiv civil la exceptie procesuala. Astfel, institutia nulitatii ar trebui privita (si) ca un mijloc de protectie, nu numai ca o sanctiune. Operand de drept sau nu, prin actiune in constatare ori actiune in realizare, in interes procesual ori interes substantial, autorii ajung la concluzia ca subiectele de drept (public si privat) trebuie sa (con)lucreze la facilitarea apararii unui singur interes (general): respectarea legii, a ordinii publice si a bunelor moravuri. Una dintre armele ce pot fi folosite impotriva celor care le nesocotesc este chiar nulitatea (absoluta). In acest sens, normele procesuale trebuie sa faciliteze aplicarea celor substantiale, iar nicidecum sa le stirbeasca eficacitatea.

 

Care ar fi publicul tinta pe care il invitam sa aprofundeze aceasta tematica, considerata a fi matematica in/exacta a dreptului, dupa cum afirma domnul profesor Valeriu Stoica? Revista se adreseaza profesionistilor dreptului, cercetatori in domeniul juridic civil, practicienilor: judecatori, avocati, executori judecatoresti si notari publici si, nu in ultimul rand, studentilor si masteranzilor pasionati de dreptul civil. Ii invitam pe toti sa descopere avatarurile si frumusetea dinamicii drepturilor si datoriilor patrimoniale civile, in contextul celor unsprezece ani de practica judiciara si doctrina relevanta creata pe marginea noilor reglementari din Codul civil