Romaneste
Ceea ce as vrea sa arat si o voi face candva - este ca pana si negativismul lui Arghezi a fost exagerat si imbracat cu un fel de eroism al impotrivirii. S-a pus un fel de aura in scuipatul lui - pentru a folosi aceasta vorba de duh arghezian - neglijandu-se prea mult poezia de buna-cuviinta argheziana fata de puterea constituita, fata de marimea asezata. Exista nu numai la omul Tudor Arghezi - colaborator cu nemtii in primul razboi mondial si cu rusii in razboiul tacut pe care-l duce azi poporul roman - ci in insasi opera sa, in miezul ei, un fel de uvertura spre slava, nu totdeauna discreta, fata de vremelnicia oficiala. Exista intr-adevar si un poet de curte Tudor Arghezi, care nu se multumeste sa consimta, dar care-si coboara adesea consimtamantul in osana. Cine scormoneste arhiva plecaciunilor scriitorilor nostri fata de supusenia oficiala, descopera si un Tudor Arghezi gata oricand sa prefaca noroiul in matase sau bubele in matanii. Disponibilitatea argheziana - "pre-lingerea", cum ne-ar ajuta s-o definim autorul Portii Negre - ne indeamna sa incercam a situa, cum se cuvine, pe acest mare poet si mare prostituat.
Am descoperi atunci - printre altele - cum in toata opera argheziana staruie un demers neintrerupt al poetului de a gadila, de exemplu. La nici un alt poet procesul acesta de senzualitate tulbure, nediferentiata, nu ia aspecte func-tionale ca la Arghezi. Cand coboara intre lucruri si oameni, Lucian Blaga intreaba, V. Voiculescu se mira, Ion Barbu arunca o cautatura de esente. Numai Tudor Arghezi gadila. El gadila intregul si partea, pe Dumnezeu si pe sine, vietatea si floareal. Acolo unde gadilatul devine obsesia, este la om."
Descrierea produsului
Ceea ce as vrea sa arat si o voi face candva - este ca pana si negativismul lui Arghezi a fost exagerat si imbracat cu un fel de eroism al impotrivirii. S-a pus un fel de aura in scuipatul lui - pentru a folosi aceasta vorba de duh arghezian - neglijandu-se prea mult poezia de buna-cuviinta argheziana fata de puterea constituita, fata de marimea asezata. Exista nu numai la omul Tudor Arghezi - colaborator cu nemtii in primul razboi mondial si cu rusii in razboiul tacut pe care-l duce azi poporul roman - ci in insasi opera sa, in miezul ei, un fel de uvertura spre slava, nu totdeauna discreta, fata de vremelnicia oficiala. Exista intr-adevar si un poet de curte Tudor Arghezi, care nu se multumeste sa consimta, dar care-si coboara adesea consimtamantul in osana. Cine scormoneste arhiva plecaciunilor scriitorilor nostri fata de supusenia oficiala, descopera si un Tudor Arghezi gata oricand sa prefaca noroiul in matase sau bubele in matanii. Disponibilitatea argheziana - "pre-lingerea", cum ne-ar ajuta s-o definim autorul Portii Negre - ne indeamna sa incercam a situa, cum se cuvine, pe acest mare poet si mare prostituat.
Am descoperi atunci - printre altele - cum in toata opera argheziana staruie un demers neintrerupt al poetului de a gadila, de exemplu. La nici un alt poet procesul acesta de senzualitate tulbure, nediferentiata, nu ia aspecte func-tionale ca la Arghezi. Cand coboara intre lucruri si oameni, Lucian Blaga intreaba, V. Voiculescu se mira, Ion Barbu arunca o cautatura de esente. Numai Tudor Arghezi gadila. El gadila intregul si partea, pe Dumnezeu si pe sine, vietatea si floareal. Acolo unde gadilatul devine obsesia, este la om."
Detaliile produsului