Poeme alese de Al. Cistelecan

...e un limbaj tare, salvific, menit macar sa cenzureze fatalitatea mortii, cea care-l "cauta" pe poet "cu mana de moasa". Acesta e miezul iradiant - si inexorcizabil, de fapt - al poeziei lui Emilian Galaicu-Paun: coincidenta dintre nastere si moarte, inseparabilitatea, indistinctia lor. (...) Galaicu-Paun mizeaza pe o stihialitate dezlantuita a imaginarului, descarcat in ample tensiuni expresioniste in care revelatia are concretetea imediata a spasmului, iar spasmul are gramatica diafana - si atroce totodata - a misterului. Iese astfel o poezie de inalt voltaj si de ample convulsii - sau cutremure - atat ale fiintei, cat si ale limbajului; o poezie parca abia scapata din teroarea viziunii si care rasfrange in pagina o panica vag controlata a propriei furori imaginative. Caci poezia lui Emilian Galaicu-Paun dintr-o astfel de furoare cu fond romantic isi trage principiul vizionar si chiar reporturile de cotidian, insertiile brutale de real si inflamatiile sarcastice exprima la el o conditie de febra profetica; nu sunt simple transcriptii, ci inductii violente de angoase iar realul, oricat de imediat, se proiecteaza, de fapt, nu ca notatie, ci ca ipoteza si ipostaza imaginative, ca epifanii entropice. - Al. Cistelecan