• Carte finalista la Premiul UNICEF 2018
 

Trebuisera, asadar, sa aleaga: fie ramaneau la Bucuresti si continuau sa nu poata sa le ofere celor doua fiice viata si educatia pe care se jurasera sa le‑o dea si nici sa‑si ajute parintii, a caror pensie de o suta de euro nu le ajungea; fie plecau in strainatate. Alesesera strainatatea... dar una pe moment, cum spunea mama ca sa ma linisteasca. 

 

Parintii Ilincai au plecat in Franta ca atatia alti emigranti. Au incredintat-o ca vor lipsi doar cateva luni, numai ca Ilincai i se par o eternitate. Dupa ea, nu merita sa parasesti ce iubesti ca sa te duci sa faci functionale niste cabinete medicale din Normandia. Nici sa irosesti prezentul sperand intr-un viitor mai bun. Apropierea Craciunului face situatia si mai greu de suportat. 

 

La scoala, profesoara de romana le propune copiilor sa participe la un concurs de arte plastice, iar Ilinca se asociaza cu Florin, un elev rom din clasa. El va scrie poezii, ea va face fotografii. Pentru Ilinca, fotografia e cel mai bun mijloc de a lupta impotriva cliseelor si de a vedea, intr-un final, ce se ascunde in spatele certitudinilor.

Traducere din limba franceza de Ana Antonescu.