Orice analiza riguroasa asupra tarilor din Romania (echivalentul autohton al conceptului francez de pays, propus in studiile sale, acum peste un secol, de parintele Geografiei regionale, Paul Vidal de la Blanche) va pune in lumina o netagaduita atractie exercitata de acestea asupra geografilor romani din toate timpurile. O fascinatie cu valente nu rareori inhibitoare, ceea ce explica, in buna parte, conul de umbra in care au ramas pana nu demult, sub aspectul abordarii profunde, de larga respiratie ideatica "tarile" Maramuresului, Chioarului, Nasaudului, Silvaniei, Motilor, Amlasului, Almajului, Severinului sau Dornelor. Pentru a exclude orice echivoc si a nu nedrepati pe cineva, s-au avut in vedere abordari ample, complexe, si nu referintele sporadice, de circumstanta, disipate in volume heteroclite tematic sau in articole ocazionale, al caror numar este, evident, apreciabil.