VESS de A. B. Zar este un roman-oglinda. O oglinda a varstelor, o oglinda a caracterelor si o oglinda a societatii. Printre altele, reflecta spaimele, sperantele si provocarile prezentului, intr-un viitor aparent eutopic, in care tocmai robotii dau dovada de sensibilitate.

 

Lumea lui Zar debuteaza cu gingasie - o capcana asupra careia ne avertizeaza o autoironie care va capata de-a lungul scrierii, nuante cinice. Pentru ca, desi aflat la primul sau roman, autorul a depasit candoarea inceputurilor si a castigat obiectivitate in fata propriei creatii, pastrand, totusi, o anume sinceritate.

 

In acest sens, subtextul este dezarmant. Intuim ca autorul si-a inceput demersul, intr-un moment de cumpana si ne invita sa il insotim in cautarea armoniei, a fericirii si a marii iubiri; pe care le reinventeaza pe VESS, o lume "ideala", ai carei locuitorii pareau a cunoaste fericirea. Pe de alta parte insa, ei sunt guvernati de legi severe si supusi unor pedepse stricte, neobisnuite, deseori, primitive. Societatea respectiva practica un anume separatism, iar puterea se afla in mainile unor tarhi. Prin urmare, o distopie.

 

Pe neprevazute, se declanseaza conflictul intre aceasta si venerabila noastra planeta, infatisata cu bune si rele, inclusiv reperele prezentului, servicii secrete, lupte pentru putere, pofte si pacate.

 

Va reusi vechea lume sa o infranga pe cea noua?

 

In incercarea de a ne (re)descoperi si a ne (re)defini umanitatea, ne confruntam cu personaje arhetipale, precum creatorul, tatal, fiica, fiul, gemenii, luptatorul, conducatorul, rebelul, soldatul, seducatoarea, prietena, dar si cuplul Adam si Eva.

 

Ne regasim coplesiti de iuresul actiunii si pentru totdeauna marcati de refrenul cadentat:

 

"Sunt soldatul tarii mele si asa as vrea sa mor!"

 

Intampinam, iata, un potential creator neindoios si un roman aflat la intersectie de motive maiestrit intretesute, aparent, fara un plan si cu un sfarsit imprevizibil.