Pe fundalul maretelor stanci rosii de la Petra, asemenea unui Buddha dizgratios, sta trupul lipsit de viata al doamnei Boynton. Hercule Poirot nu se intreaba cine a comis crima, ci oare cine NU ar fi avut motive sa doreasca moartea batranei, caci, intr-adevar, doamna Boynton este cea mai detestabila fiinta pe care detectivul a intalnit-o vreodata. Avand la dispozitie numai 24 de ore ca sa rezolve misterul, Poirot isi aminteste de o remarca pe care a surprins-o intamplator intr-un hotel din Ierusalim: "Intelegi, nu-i asa, ca trebuie sa moara?"

Agatha Christie este unul dintre scriitorii care nu au nevoie de nici o prezentare, pentru ca opera lor a trecut cu brio testul timpului si al cititorilor din toate epocile si generatiile. Cu peste 2 miliarde de carti vandute si cu traduceri in mai mult de 100 de limbi, Agatha Christie este surclasata in acest top numai de Biblie si de William Shakespeare. Autoare a 66 de romane politiste si a 14 colectii de povestiri, 19 piese de teatru, o autobiografie, volume de non-fictiune si povestiri amuzante din calatoriile realizate alaturi de sotul ei, cu numeroase ecranizari inspirate de romanele ei, Agatha Christie isi merita cu prisosinta locul in biblioteca oricarui iubitor de literatura.

Traducere din limba engleza de Monica Nechiti.


Fragment din cartea "Intalnire cu moartea" de Agatha Christie:

"- Cu nebunii, confirma colonelul Carbury. Daca te indragostesti de servitoare la patru ani, inseamna ca la 38 al pretentia ca esti arhiepiscopul de Canterbury. Nu inteleg de ce si nici n-am inteles vreodata, dar tipii astia explica totul intr-un mod foarte convingator.
- Doctorul Gerard este cu siguranta un expert in anumite forme de nevroza profunda, fu de acord Poirot, cu un zambet pe buze. Este... aaa... opiniile lui despre ceea ce s-a intamplat la Petra sunt bazate pe o astfel de argumentatie?
Colonelul Carbury clatina hotarat din cap.
- Nu, nu. Nu mi-as fi facut probleme daca era vorba de asa ceva! Si, tine cont, asta nu din cauza ca nu cred ca totul e adevarat. Este insa unul dintre acele lucruri pe care nu le inteleg - ca, de exemplu, cum unul dintre compatriotii mei beduini poate sa se dea jos dintr-o masina in mijlocul desertului, sa pipaie pamantul cu mana si sa-ti spuna cu o precizie de doi sau trei kilometri unde te afli. Nu este magic, dar asa pare. Nu, povestea doctorului Gerard este destul de clara. Doar fapte simple. Cred, daca te intereseaza... te intereseaza?
- Da, da.
- Bravo. Atunci cred ca voi telefona ca sa-l chem pe Gerard si o sa poti auzi povestea chiar din gura lui.
Dupa ce colonelul trimise o ordonanta sa indeplineasca misiunea, Poirot intreba:
- Din ce membri este alcatuita familia?
- Numele este Boynton. Sunt doi fii, unul din ei casatorit. Sotia lui e o tanara draguta - genul tacut, sensibil. Si mai sunt doua fiice, amandoua frumoase, dar in feluri total diferite. Cea mai mica este cam emotiva - dar s-ar putea sa fie din cauza socului.
- Boynton, spuse Poirot. Sprancenele i se ridicara a mirare. Asta e curios... foarte curios.
Carbury ii arunca o privire intrebatoare. Insa cum Poirot nu mai spuse nimic, continua el:
- Pare destul de evident ca mama era o adevarata pacoste! Trebuia sa fie servita si ii tinea pe toti la dispozitia ei. Ea tinea baierile pungii si nici unul dintre ei nu avea vreun ban propriu.
- Aha. Este foarte interesant. Se stie cui i-a lasat mostenirea?
- Am strecurat si eu intrebarea asta, asa, in treacat. Banii sunt impartiti intre ei in mod egal.
Poirot dadu aprobator din cap, apoi intreba:
- Crezi ca toti sunt implicati in asta?
- Nu stiu. In asta va consta dificultatea. Daca este o actiune comuna sau daca a fost ideea sclipitoare a unuia dintre ei - nu stiu. Poate ca intreaga poveste este rodul imaginatiei. Insa tot ce vreau este sa aflu opinia ta profesionala. Ah, iata-l pe Gerard."