O carte frumoasă, scrisă din suflet și cu nostalgie de părintele Pimen Vlad, viețuitor și truditor monah român la Sfîntul Munte, la Schitul românesc Lacu ... În ultimii ani cesta s-a remarcat ca o prezență activă în spațiul public, un harnic învățător al credinței ortodoxe, povățuitor și îndrumător al vieții duhovnicești, în frica de Dumnezeu și cumințenia ce ar trebui să ne lumineze viața ... Întorcîndu-mă la cărticica recenzată, nu pot să-mi înfrîng propriile amintiri, datînd din aceeași tot mai îndepărtați ani '80, cînd pașii m-au purtat, împreună cu o seamă de buni prieteni, la Mînăstirea Sihăstria, unde am petrecut o seară de neuitat, de hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil ... Atunci l-am cunoscut pe neuitatul Părinte Cleopa Ilie, mare duhovnic și, pe atunci stareț al mînăstirii ... Bineînțeles că scopul ieșirii noastre nu era unul religios, pur și simplu tatăl unuia dintre prieteni se cunoștea foarte bine cu Părintele și ne mijlocise petrecerea unei nopți la Sihăstria ... Ne-a primit la trapeza mînăstirii, unde ne-a ținut un scurt instructaj, în care ne-a indicat că vom petrece la grămadă, băieți și fete, noaptea într-una din chiliile libere și a ținut să ne precizeze, în dulcele său grai moldovenesc, să fim cuviincioși și să respectăm regimul monahal, adică să ne abținem dela cele lumești, să fim cuviincioși, iar " porceala - afară " ... Mi-au rămas vii în amintire aceste două cuvinte, care ne-au tăiat tuturor eventuale tentații ...

Dragostea Parintelui Pimen pentru M.Sihastria este si dragostea noastra.