In debutul cu succes rasunator si tradus in 15 limbi al scriitoarei Nikola Scott - autoarea bestsellerului Fetele din livada cu meri -, trecutul bantuie prezentul prin remarcabila poveste din jurul unei familii in care secretele sunt cel mai puternic liant.

 

In inima familiei Shaw, secretele sunt pastrate la adapostul zidurilor inalte si inconjurate de unele dintre cele mai frumoase gradini din Hartland. Legatura dintre o mama si fiica ei se frange in tumultul unei veri pe care tanara Elizabeth Holloway nu o va uita niciodata. Patruzeci de ani mai tarziu, prezentul scoate la iveala secrete nebanuite si transforma destine prin forta pe care doar adevarul o poate avea.

Traducere din limba engleza de Carmen Patac.
 

"Chiar daca as fi fost mai putin sovaitoare, chiar daca m-as fi imbarbatat mai mult, n-as fi avut niciodata sorti de izbanda in fata fortelor reunite ale Venetiei si ale mamei cand venea vorba de Ciclonul Ceresc. Dorind din tot sufletul sa nu-i stric mamei ziua, pe care si-o rezervase in primul rand ca sa se distreze cu noi, m-am lasat tarata pentru a nu stiu cata oara prin turnicheti, la Belle Vue, la Blackpool Pleasure Beach si la Tucktonia. Stand intre mama si Venetia, am simtit cum ma strangeau cu mainile tare de tot, de parca voiau sa ma tina ca sa nu scap chiar in ultima clipa, pe urma urcatul si coboratul cu masinuta aia rablagita, plonjarea inevitabila, senzatia cumplita de cadere in gol. Si apoi, chiar in clipa in care am crezut ca inimioara mea de 13 ani o sa se sparga intr-o mie de bucatele de la adrenalina si de la spaima, a sosit momentul acela scurt si chinuitor cand lumea si-a revenit in varful fiecarei bucle, timp de o fractiune de secunda, respiratie pe jumatate, usurare, doar pentru a o porni din nou nebuneste pe traseul aducator de moarte.
De la un copil care se temea peste masura de riscuri si care se urca in Ciclonul Ceresc pentru a o face pe maica-sa sa chiuie de bucurie am ajuns sa fiu o persoana adulta care se temea peste masura de riscuri, un gen de persoana obisnuita, care nu prea mai plangea, dar care tandalea prin imprejurimile Londrei cand ar fi putut sa fie in Thailanda cu rucsacul in spinare si care pusese un picior in lumea proprietatilor la capatul mai putin angelic din Angel si avea un sir de iubiti la fel de obisnuiti si care, spre eterna groaza a maica-sii, nu cocea prajituri doar pentru a-si castiga existenta, ci facea chestia asta in toate celelalte ceasuri din zi pe care i le-a dat Dumnezeu.

Nu m-am mai urcat niciodata intr-un montagnes russes, dar, in noaptea care a urmat dupa ce Phoebe Roberts a venit pe Rose Hill Road, l-am visat pe neasteptate. A fost un vis fara nici un pic de fir logic, o adunatura de spaime in plus, formata din bucle nesfarsite si ridicari spre inalt, din afundari in cadere libera in neantul negru, catifelat si fara fund, chipul mamei o scanteiere alba langa mine, unghiile implantandu-i-se adanc in palmele mele, parul inconjurandu-i capul ca un halou in timp ce coboram nebuneste pe traseu, gura ei scotand acel scurt "o" de bucurie, care, pentru o clipa doar, ma facuse sa recunosc ca teroarea a meritat osteneala. M-am trezit dimineata devreme in semiintuneric, intre paturile si cearsafurile care se rasucisera in jurul meu, strangand tare perna in brate si, cu o opintire din strafundul fiintei mele, tot ce se intamplase cu o zi in urma mi-a revenit in minte. M-am trantit la loc pe perna, inchizand ochii in fata femeii care se uita inapoi la mine de pe aleea udata de ploaie din fata casei parintilor mei."